Calcand pe meleaguri indepartate ma astept , ca fiecare pas sa ma duca mai aproape linistea la care visez.Imi imaginez o dimineata racoroasa, dupa o ploaie zdravana, mergand pe bicicleta pe niste alei presarate cu frunze galbui, fredonand.Simt aerul rece , simt umezeala, simt linistea.Stiu cum trebuie sa arate, stiu cum trebuie sa simt ..stiu ca trebuie sa ajung acolo.Poate trebuie sa invat convietuirea cu madame “linistea”, nu ma prea pricep..dar promit ca-mi voi da silinta.Vreau premiu :D.
Ma voi bucura de fiecare lucru, voi fi fericita cand voi vedea zorii zilei, voi rade cand picurii de ploaie imi vor atinge fata, imi voi freca mainile de fericire ca a venit inghetul!
Nu mai vreau sa stau captiva in carapacea de beton, pierduta in virtual, vreau sa alerg si sa cad sfarsita pe iarba verde...
