S-au scurs zile,milioane de ganduri,mii si mii de trairi.A trecut un an....si acum amintirile revin tot mai clar in fata ochilor.Vorbeam ultima data despre emotii,trairi, exaltare..ei da, au fost!M-am trezit din amortire dimineata,cu Oana in brate,cu un mormam de valize in jurul nostru, inconjurati de prieteni, priviri triste, zambete fortate...lacrimi ascunse.
   M-a trezit calmul Oanei, atata maturitate puteam citi in ochii ei ,intelegere,incredere.Atunci , mi-a trecut prin cap prima data :Unde te duc copilas drag? , am sters repede gandul, la fel am facut si cu lacrimile aparute in coltul ochilor. Am strans-o in brate si i-am ca va fi bine :) , ca vom face totul,dar totul pentru ca ea si Robi sa aibe sansa ce noi nu am avut-o,sa fie in alta linie la start! A new world, a new day , a new start!!!
Si ce avalansa de simtiri era in sufletul meu, toate le-am amestecat in doza mare cu speranta si cu VREAU! Suna patetic?Da..dar si ce daca?
A oftat a intelegere :).Si gata, m-am inconjurat iar de amorteala.
 Drumul mi-l amintesc in ceata,cel putin pana la Bucuresti habar nu am cum a trecut.Imi aduc aminte doar plimbarea de dupa masa prin Piata Unirii, o zi frumoasa de primavara si eu fara voce :) , a doua laringita din viata mea, in cel mai nepotrivit moment posibil.
Cu chiu-cu-vai m-am facut inteleasa prin aeroport,zborul pana la Londra a fost groaznic pentru mine,copiii in schimb relaxati:Oana somn si Robi in extaz,se imagina deja pilot :))).
In Londra cele 6 ore au trecut placut, plimbare ,povestit, zgait ochii peste tot :) si rapid ne-am trezit deasupra oceanului, eu din cand in cand traind senzatii de (mica sau mai mare)panica, se mai zguduia nitel avionul taman cand ma linisteam si eu .Copiii: calm,somn si numai bine, sa tot zbori cu ei :).
Vocea mea, ia-o de unde nu-i ...

Marea aventura

   Incet,incet se apropie ziua in care vietile noastre se vor schimba din temelii.Am asteptat atata timp sa vina ziua "aceea" incat acum nici sa ma bucur nu pot  destul.Ma simt amortita, invaluita de o mie de ganduri,ma tem ca nu o sa reusesc sa bifez toata lista cu lucruri de facut.
  Astept sa simt exaltarea sufletului,sa simt constientizarea faptului, cel mai probabil se va intampla cand ma voi trezi in aeroport, gandindu-ma ca viata noastra se afla in 2-3 valize :).Si nu stiu daca va fi numai exaltare...

31

Calcand pe meleaguri indepartate ma astept , ca fiecare pas sa ma duca mai aproape linistea la care visez.Imi imaginez o dimineata racoroasa, dupa o ploaie zdravana, mergand pe bicicleta pe niste alei presarate cu frunze galbui, fredonand.Simt aerul rece , simt umezeala, simt linistea.Stiu cum trebuie sa arate, stiu cum trebuie sa simt ..stiu ca trebuie sa ajung acolo.Poate trebuie sa invat convietuirea cu madame “linistea”, nu ma prea pricep..dar promit ca-mi voi da silinta.Vreau premiu :D.

Ma voi bucura de fiecare lucru, voi fi fericita cand voi vedea zorii zilei, voi rade cand picurii de ploaie imi vor atinge fata, imi voi freca mainile de fericire ca a venit inghetul!

Nu mai vreau sa stau captiva in carapacea de beton, pierduta in virtual, vreau sa alerg si sa cad sfarsita pe iarba verde...

Dimineata mi-a adus miros de toamna!S-a impletit cu aroma cafelei cu lapte in timp ce priveam cum vantul prinde intr-un dans haotic, frunze vlaguite, ingalbenite de teama desprinderii de viata.E liniste!

Nimic..

Alunec spre nimic, critic tot ce ma inconjoara,impart priviri dusmanoase,seman nervi si uraciune.Heiiii...e un nou an..pfiu cate vise se doreau a fi materializate.Dar cine zice ca facem bilantul acum?!Alung si stresul asta si ma complac in stare de nimic.
E usor sa visezi?

Cat Stevens - Morning has broken

Dimineti

Lumina albastruie ce invaluie dimineata,inainte ca lumina sa iasa triumfatoare dupa cortina noptii, aerul rece,pur,linistea ,da linistea..le ador.
Ma strecor,deschid fereastra si privesc spectacolul incremenit.Imi place sa ma gandesc ca sunt prima ce priveste intaia lumina..Adun linistea in suflet,repede..inainte ca ropotul aplauzelor sa vesteasca sfarsitul piesei.